Dietoterapia în afecțiunile renale

Dietoterapia în afecțiunile renale

Autor: Dr. Nicolae Dan, MPH, PhD
Articol preluat din revista Viata + Sănătate
Foto: Dreamstime

Rinichiul este un laborator imens, format din milioane de nefroni, mici secţii de epurare ale reziduurilor din sânge. Nefronii sunt structuri extrem de complexe, mai complexe decât cele mai performante staţii de epurare inventate de om. Odată cu înaintarea în vârstă, omul pierde nefroni într-o proporţie mai mare sau mai mică, în funcţie de stilul său de viaţă, în care este inclusă şi alimentaţia.

Aşadar, cu cât pierdem mai multe „secţii de epurare”, sau nefroni, cu atât capacitatea de filtrare şi epurare a sângelui scade, punând în pericol buna funcţionare a organismului.

Pacienţii care suferă deja de boli renale necesită intervenţii dietetice diferite, în funcţie de anumiţi factori, cum ar fi stadiul bolii (dacă ambii rinichi sunt afectaţi), vârsta şi tratamentul prescris. Există, oare, certe beneficii pentru bolnavii renali care adoptă o dietă vegetariană? În cele ce urmează, vom încerca să răspundem la această întrebare, focalizându-ne atât pe impactul, cât şi pe limitele unei diete vegetariene în evoluţia bolilor renale.

Efectul proteinelor în boala renală

Aportul de proteine a fost recunoscut încă din anul 1933 ca având un efect profund asupra hemodinamicii renale şi a funcţiei excretorii. Astăzi, se consideră că restricţia de proteine în dietă întârzie progresul bolii renale, efect observat atât în experimentele pe animale, cât şi la om. Tipul de proteină este, de asemenea, important în reglarea funcţiei renale. Studiile arată că animalele hrănite cu proteine vegetale din soia, după nefrectomie subtotală, supravieţuiesc mai mult, au mai puţină proteinurie (eliminarea prin urină a proteinelor), o rată mai mică a filtrării glomerulare (RFG), o circulaţie şi o distrugere renală mai reduse decât cele care au primit proteine animale (caseină). Vegetarienii sănătoşi au atât o RFG, cât şi o eliminare urinară a albuminei mai mici decât omnivorii.

Lipidele din dietă pot influenţa depunerea lipidică la nivelul glomerular, accelerând distrugerea glomerulului. O dietă vegetariană minimalizează această depunere şi reduce colesterolul plasmatic. În plus, proteina de soia reduce colesterolul plasmatic, independent de schimbările cantitative (reducerea) făcute în ce priveşte consumul de grăsimi.

Proteinele vegetale din dietă au un efect semnificativ diferit de cele animale, chiar şi la subiecţii sănătoşi. Acestea par a induce, la nivel renal, schimbări comparabile cu cele obţinute prin reducerea aportului total de proteine în dietă şi previn efectele vasodilatator şi proteinuric ale cărnii. Acest efect se menţine şi în cazul bolnavilor renali.

Pe lângă toate acestea, o dietă vegetariană nu are inconvenientul de a lega şi elimina calciul pe cale renală. Proteinele animale au, din păcate, acest nedorit efect de a provoca eliminarea calciului prin urină (efect calciuretic), contribuind la accelerarea osteoporozei la omnivori.

Din cauza unei RFG mai mari, scade reabsorbţia tubulară a calciului, efect legat de conţinutul mare în aminoacizi cu sulf al proteinelor animale. Soia are puţini aminoacizi sulfurici şi, de aceea, prezintă un efect de economisire a calciului în organism. Un aport total scăzut de proteine protejează rinichiul împotriva precipitării calculilor renali (pietre). Vegetarienii au o incidenţă redusă a calculozei renale.

Efectul lipidelor în boala renală

Un colesterol sanguin mare este o prezenţă constantă în sindromul nefrotic şi pare a fi un factor de risc important în ateroscleroză şi în distrugerea progresivă a glomerulilor renali. O dietă vegetariană bogată în soia (0,7 g proteină/kg corp/zi), cu un aport de 28% grăsimi (dintre acestea multe fiind poli şi mononesaturate) şi 40 mg de fibre alimentare, administrată timp de 8 săptămâni, în cazul a 20 de pacienţi cu sindrom nefrotic, a avut ca rezultat scăderea colesterolului sanguin total, scăderea colesterolului LDL (tipul rău), a celui HDL (tipul bun) şi a proteinuriei, fără să afecteze negativ statusul nutriţional.

Vegetarienii au o prevalenţă mai mică a bolilor de inimă, a hipertensiunii, a diabetului de tip II/insulino-independent şi a obezităţii, comparativ cu nonvegetarienii. Toate aceste boli reprezintă factori de risc pentru bolnavul renal sau în transplantul renal.

Necesarul proteic
Asociaţia Dietetică Americană a declarat în anul 1993 (şi apoi, cu şi mai multe date certe, în 1997) că „dietele vegetariene asigură sau chiar depăşesc, de obicei, necesarul de proteine în organism. Ele sunt sănătoase şi adecvate din punct de vedere nutriţional atunci când sunt bine planificate (2)”.

„Dietele vegetariene sunt sănătoase şi adecvate din punct de vedere nutriţional şi pot aduce beneficii în prevenirea şi tratarea diferitelor boli” (poziţia ADA din 1997). Toţi aminoacizii, esenţiali şi neesenţiali, pot fi furnizaţi de o dietă de provenienţă vegetală, dacă se consumă zilnic o varietate rezonabilă de alimente şi aportul de calorii este pe măsura nevoilor organismului. Problema pacienţilor renali este asigurarea mai degrabă a necesarului caloric, decât a necesarului proteic.

Insuficienţa renală – scopul terapiei dietetice

Vorbim aici despre un obiectiv orientat în trei direcţii:

1. A încetini sau a opri rata progresiei insuficienţei renale.
2. A menţine un status nutriţional adecvat.
3. A preveni sau a minimaliza toxicitatea uremică şi tulburările metabolice din insuficienţa renală.

În dieta vegetariană, primele două obiective se realizează. Ultimul obiectiv este mai greu de realizat, mai cu seamă în insuficienţa renală terminală. Proteinele vegetale contribuie la aceasta cu mai mulţi aminoacizi neesenţiali decât proteina animală. În bilanţul metabolic, aceasta înseamnă mai multă uree generată de proteinele vegetale. Anihilarea toxicităţii uremice, în cazul vegetarienilor totali, va fi mult mai dificil de realizat la pacienţii cu insuficienţă renală cronică severă.

Ovo-lacto-vegetarienii vor fi mai avantajaţi din acest punct de vedere. În cazurile severe, intervenţia unui dietetician specializat şi a unui medic specialist, care să conlucreze strâns, este necesară.

Concluzie

Dieta vegetariană se dovedeşte a fi benefică atât din punct de vedere al aportului proteic, cât şi din punct de vedere al aportului de lipide şi al totalului de calorii. Ea pare a avea un efect protector în boala renală, încetinind sau, uneori, oprind progresia pierderii nefronilor. Insuficienţa renală avansată trebuie abordată cu o mai atentă monitorizare.
___________________
1. Pagenkemper, Joni,The Impact of Vegetarian Diets on Renal Disease, Top Clin. Nutr. 1995, 10(2): 22-26
2. Position of The American Dietetic Association: Vegetarian Diets, J Am Diet Assoc, 1993,93:1317-1319, 1997