Fericirea: azi sau mâine?

Fericirea: azi sau mâine?

Text: Cristina Isvan
Foto: Shutterstock

Se povestește că un om de afaceri american se afla pe debarcaderul de pe coasta unui sat mexican, când o mică barcă cu un singur pescar în ea a tras la mal. În barcă se vedeau câţiva peşti mari. Americanul l-a complimentat pe mexican pentru calitatea peştilor şi l-a întrebat cât i-a trebuit să îi prindă. Mexicanul a replicat: „A, nu foarte mult.”Americanul l-a întrebat de ce nu a stat mai mult în larg ca să prindă mai mulţi peşti.Mexicanul i-a spus că era suficient pentru a acoperi nevoile imediate ale familiei. Americanul a insistat: „Bine, şi ce faci în timpul care ţi-a rămas?” Mexicanul raspunse: „Mă scol târziu, pescuiesc puţin, mă joc cu copiii, îmi fac siesta cu soţia mea, în fiecare seară merg în sat unde ma intalnescu cu prietenii. După cum vedeţi, sunt foarte ocupat cu lucruri care imi fac mare placere!”.

Americanul a pufnit dispreţuitor: „Eu am studiat la Harvard şi aş putea să te ajut. Ar trebui să stai mai mult la pescuit şi cu ce vei câştiga să îţi cumperi o barcă mai mare. Cu veniturile aduse de barca mai mare vei putea să cumperi alte bărci şi în cele din urmă, vei avea o flotă de vase de pescuit. În loc să vinzi peştele prins unui intermediar, tu însuţi îl vei vinde fabricilor de prelucrare a peştelui, iar până la urmă, îţi vei deschide propria fabrică de conserve. Tu vei controla produsul, procesarea şi distribuirea. Va fi nevoie să părăseşti acest sătuc pescăresc şi să te muţi în Mexico City şi, de ce nu, până la urmă în New York, unde îţi vei desfăşura afacerea prosperă. Apoi va veni partea cea mai frumoasă: la momentul potrivit vei vinde compania la bursă şi vei ajunge foarte, foarte bogat! Vei câştiga milioane!”

„Oooo, milioane”, izbucni plin de încântare pescarul. “Si apoi ce o să fac?”

„După aceea te vei pensiona. Te vei muta într-un sătuc pescăresc, unde vei putea să dormi până târziu, să pescuieşti puţin, să te joci cu nepoții, să îţi faci siesta împreună cu soţia, seara să mergi în sat sa te intalnesti cu prietenii.”

Ce ironie! Ceea ce americanul cu școli multe îi propunerea pescarului modest și îi prezenta ca un ideal de viata, era de fapt ceea ce acesta din urma avea deja, se bucura de această viață fără stres și fără așteptare.

La urma urmei, unde duce toata agonia asta, unde duce toată alergarea noastra dupa a fi, a avea, a ajunge. Terminăm școli, muncim din greu, câstigăm bani, ne plimbăm în toată lumea și aceasta pentru ca mai apoi să ne dorim, să tânjim chiar după câteva momente de liniște și bucurie alături de cei dragi. Dar de ce să așteptăm să ieșim la pensie, să ajungem milionari sau să dovedim lumii cine suntem și abia apoi să ne bucurăm de viață cu adevarat? Nu ar fi mai bine sa ne bucurăm chiar acum de ceea ce avem, fără să mai așteptăm ziua de maine, luna viitoare, concediul de la vară sau sărbătorile de de sfârșit de an?