Evită capcana drogurilor!
Text: Dorelia Pironea
Foto: Shutterstock
Cum ar fi dacă v-ați afla într-un grup în care cei mai tari membri ar ști cum să folosească acul pentru „insulină”? Distracția cu iz de orgoliu, că au reușit să o păcălească și de data asta pe farmacistă, v-ar determina să ridicați din sprâncene. V-ar spune că merită să încercați măcar o dată în viață senzația. Acest „măcar o dată” va rămâne ca un ecou în minte. Dacă ați fi într-un asemenea grup, ce ați face?
Paradisuri artificiale…
…sau o echivalență de suicid lent. Credeți că toata lumea e vulnerabilă la drog, sau numai anumite persoane? Factorii de vulnerabilitate individuală au un rol determinant în apariţia fenomenului de dependenţă. Vulnerabilitatea la anumite substanțe, tendința către depresie, intoleranța la frustrare, dorința de a obține gratificarea imediat și fără eforturi, imaturitatea afectivă, toți acești factori pot favoriza consumul de droguri.
Cine nu-și dorește să facă parte dintr-un grup și să fie valorizat în interiorul acestuia? Uneori, nici nu ne trece prin cap ce tip de condiții ar trebui să îndeplinim pentru a bate palma cu cei lângă care vrem să construim experiențe de poveste. Trebuie să plătim un preț? Prima dată, nu! Se oferă din partea casei. Dacă nu te prinzi din prima, e gratuită si ce-a de-a doua excursie a substanțelor prin corp.
„Măcar o data” să încerc devine „mai vreau încă o dată”! Și încă una! Caruselul este deja pornit. N-o spun nici din cărți, nici din reviste sau vreun tratat de medicină. M-am întâlnit cu tineri care au început să se drogheze de la 14 ani. I-am găsit în centre de dezintoxicare și mi-au povestit deschis ceea ce simt.
Prima seringă
Aproape că am rămas fără întrebări atunci când mi-au spus că au început să se drogheze în toaletele școlii, încă din clasa a-VII-a. Pentru a fi recunoscuți ca făcând parte dintr-un grup, trebuiau să încerce un drog.
Fiecare a spus că prima încercare a fost groaznică. Se întrebau: oare de ce se dau în vânt alții pentru aceste nimicuri? Dar presiunea celorlalți a condus către a doua doză. Odată cu aceasta s-a schimbat orizontul percepției. A început să răsară, ca un soare negru, pe un cer și mai negru, dependența!
Dr. Lucian Vasilescu, șef secție psihiatrie de la Centrul de Evaluare și Tratament al Toxicodependențelor pentru Tineri (C.E.T.T.T.) „Sf. Stelian” din București, spune că orice persoană poate să cadă la un moment dat în capcana drogurilor.
„Drogurile sunt, în acest moment, o problemă a tinerei generații. Și, din păcate, ceea ce observăm noi este scăderea continuă a vârstei de consum. Am văzut frate și soră, de 9 și 11 ani, care consumau heroină intravenos. Este destul de greu de suportat această imagine”, mărturisește dr. Vasilescu.
„Orice persoană poate să cadă la un moment dat în capcana drogurilor”.
A deveni toxicoman nu ține de statutul social. Nu contează ca ești bogat, sărac, cu studii superioare sau nu, cu talente deosebite, cu aspirații înalte sau hobby-uri „super-cool”. Căderea în dependență este atât de ușoară, încât nu are limite. Dragoș Bucurenci scria, la un moment dat, în cartea sa RealK: „Nu știu de ce mă aflu unde mă aflu și cum am ajuns unde am ajuns”.
Dependența se poate instala de la câteva săptamani la câteva luni, în funcție de tipul de droguri consumate și frecvența administrării acestora. Persoanele dependente nu pot funcționa normal decât cu ajutorul substanțelor chimice, fară de care se simt rău și chiar nu mai pot trăi.
Dependența se caracterizează în primul rând prin pierderea controlului în utilizarea substanței. Aceasta înseamnă că drogul va fi consumat în cantități mai mari, sau de mai multe ori. Organismul se obișnuiește cu o anumită substanță și, pentru a produce același efect, se măreste doza. De exemplu, un dependent de heroină poate suporta o doză de o sută de ori mai mare decât un om care nu a încercat-o niciodată. Consumul de substanțe va pune stăpânire pe întreg psihismul celui în cauză. Timpul va fi consumat în calculele de a face rost de bani pentru a-și cumpăra substanța, apoi de procurarea propiu-zisă, de consumul și efectele acestuia, se continuă cu sevrajul și ciclul se reia.
Pentru toxicodependent, perioada de sevraj este una extrem de dificilă. Se instalează o stare de neliniște psiho-motorie, la care se adaugă nevoie, o poftă cumplită de a consuma substanța.
Dr. Alina Petrache, medic specialist psihiatru la C.E.T.T.T. „Sf. Stelian” spune că pacienții care sunt în sevraj au diverse acuze somatice din cauza consumului excesiv de droguri, cu diverse manifestări: tulburări de comportament cu agresivitate, cu agitație și halucinații.
Refugii
Toxicodependenții se pot trata, dar nu se pot vindeca. Nu există vindecare, doar abstinență! Așadar, dacă un om ar avea voință de fier, o ambiție de nota 10 sau convingeri foarte puternice, ar putea încerca să consume droguri, considerând că le poate abandona când dorește? Realitatea este că, în fața drogurilor, nu există diferențe. Oricine poate deveni dependent. Dacă un om ar avea toate calitățile enumerate mai sus, atunci el va putea spune „NU” oricărei tentații frumos ambalate.
De ce să te droghezi? Drogurile îți pun la pământ voința! Și în final te vei lupta cu morile de vânt din sufletul tău.
În centrele de specialitate pentru tratarea toxicodepenței există mai multe planuri terapeutice: tratamentul medicamentos de substituție, psihoterapie, ergoterapie, artterapie, terapia prin sport, consiliere socială și spirituală. Recăderea este regula, după încetarea tratamentului. Ea reprezintă un fenomen normal, din care se poate învăța ceva și se poate progresa.
După câteva recăderi, e posibil ca rezultatele să fie mult mai bune. Câteva persoane care au reușit să se mențină în abstinență totală ne dezvăluie unele secrete ale succesului lor: implicarea familiei, suportul social, investirea timpului într-o slujbă care oferă sentimentul utilitații, dar deasupra tuturor, pentru o abstinentă totală, primează voința proprie.
Ceea ce lipsește în România sunt centrele de reinserție sau post-cură, o verigă importantă în orice tratament. Un astfel de centru se bazează pe terapie ocupațională, psihoterapie și suport social, care ajută tinerii să își găsească locul în societate. Un gol care va fi, poate, umplut în curând!
Leave a reply →