Logopedie: exerciții de emisie a sunetelor

Logopedie: exerciții de emisie a sunetelor

Autor: Cristina Ișvan
Foto: Emanuela Jalbă

Intervenția logopedică se desfășoara pe o perioadă diferită de la copil la copil, putând fi de la câteva luni la doi ani și conține exerciții și jocuri de scurtă durată pentru corectarea pronunției, a ritmului și fluenței vorbirii, a tulburărilor de voce. De asemenea, în cadrul ședinței de logopedie se urmărește formarea structurilor perceptive motrice de orientare în timp, spațiu, copilul învață forme, mărimi și culori. Logopedul contribuie la dezvoltarea structurii gramaticale și stimularea comunicării expresive.

Vă prezentăm în continuare exerciții pentru emisia corectă a câtorva sunete, exerciții pe care le puteți face împreună cu copilul dvs. acasa, în fața oglinzii. Spor la joacă și la învățat!

Iar dacă nu vă descurcați singuri, vă așteptăm la cabinetul de logopedie al Centrului Medical Premed. 

Emisia sunetului Ş

Consoana surdă Ş se emite corect prin rotunjirea buzelor, limba capătă o formă de cupă, fiind puțin încordată. Vârful limbii este ușor ridicat, dar fără să acopere spațiul dintre dinți. La expulzarea aerului se produce o rezonanță zgomotoasă, colțurile buzelor sunt strânse în față. Jetul de aer care este expulzat este cald, comparativ cu pronunția lui S. Țineți dosul mâinii în dreptul gurii, fără a o atinge, pentru a simți aerul cald. Puneți copilul să țină mâna în dreptul gurii dvs. când îl emiteți pe Ş și apoi în dreptul propriei lui guri.

Emisia sunetului J

Sunetul J se obține în aceeași maniera ca sunetul Ş, cu conștientizarea vibrației laringiene. El se emite corect după rotunjirea buzelor; limba capătă o formă de cupă; fiind puțin încordată; vârful ei este puțin ridicat, dar fără să acopere spațiul dintre dinți. Puneți copilul să tină mâna pe gâtul dvs. și apoi pe al lui pentru a simți vibrația.

Emisia sunetului V

Emiterea lui V este similară celei lui F, cu diferența că acum coardele vocale vibrează. Buza de sus este puțin ridicată și nu o atinge pe cea de jos. Buza de jos este ridicată și cu marginea de sus atinge ușor dinții de sus. Limba stă liberă în cavitatea de jos a gurii. Sunetul V se poate obține dintr-un F pronunțat cu voce.

Emisia sunetului F

Buza de sus este puțin ridicată și nu o atinge pe cea de jos. Maxilarul e puțin lăsat. Buza de jos e ridicată și cu marginea de sus atinge ușor dinții de sus. Limba stă liberă în partea de jos. Aerul suflat printre dinții de sus și buza de jos produce sunetul F.

Emisia sunetului Z

Buzele trebuie să fie deschise, cu colțurile retrase în părți, ca la un zâmbet. Dinții sunt usor întredeschiși. Astfel, sunetul Z se pronunță având o poziție a aparatului fonoarticulator la fel ca la S, numai că vocea se aude. Este un S sonor. Pentru diferențierea celor două consoane se duce mâna copilui la gâtul dvs. pentru perceperea vibrației coardelor vocale și apoi la propriul sau gât. Atenție – a nu se lăsa să iasă vârful limbii printre dinți!

Emisia sunetului R

La articularea corectă a sunetului R participă intens doar vârful limbii. Buzele și dinții sunt întredeschiși. Partea posterioară a limbii, în formă de lopată, atinge cu marginile laterale dinții de sus, până la canini, iar partea anterioară este ridicată spre alveolele dinților incisivi de sus. Limba este fixată, cu excepția vârfului ei, iar la expulzarea aerului, ea vibrează rapid între alveole și dinții superiori. Este foarte important ca vibrația să fie localizată la nivelul vârfului limbii. Dacă vibrația este localizată la nivelul cordelor vocale, ca în limba franceză sau dacă emiterea se face fără vibrare ca în limba engleză, sunetul se emite incorect.

Emisia sunetului C

Curentul de aer expirat trece prin dosul înconvoiat al limbii și cerul gurii. Buzele și dinți se deschid cât o cere vocala care urmează după C.

Tu îl pronunți corect pe C?

Emisia sunetului L

Vârful limbii se ridică spre alveolele dinților incisivi superiori, după care se desprinde. Marginile laterale ale limbii se sprijină pe vălul palatin, lăsând un orificiu îngust prin care se scurge aerul.

Emisia sunetului S

Buzele trebuie să fie deschise, cu colțurile ușor retrase în părți, ca la un zâmbet. Dinții sunt ușor întredeschisi. Odată cu emiterea sunetului se emite un suflu de aer rece. Tineți dosul mâinii în dreptul gurii, fără a o atinge, pentru a simți aerul rece. Puneți copilul să țină mâna în dreptul gurii dvs. când îl emiteți pe S și apoi în dreptul propriei guri. Atenție: a nu lăsa să scoată vârful limbii printre dinți. Foarte important: limba trebuie să stea mereu dincolo de dinți!

Sunetele CE şi CI

Sunetele CE şi CI se pronunţă corect prin atingerea limbii de palatul dur, iar marginile laterale ating arcadele dentare superioare. La ieşirea aerului, limba se desprinde brusc de palat, ocupând poziţia relaxată în planşeul bucal. Atenţie: a nu lăsa să scoată vârful limbii printre dinţi!

Sunetele GE și GI

Sunetele GE și GI necesită aceeași poziție a organelor vorbirii ca și la CE și CI. Diferența este dată de vibrația coardelor vocale.Vârful limbii atinge palatul dur, iar marginile laterale arcadele dentare superioare. La ieşirea aerului, limba se desprinde brusc de palat, ocupând poziţia relaxată în planşeul bucal. Atenţie: a nu se scoate vârful limbii printre dinţi!

Sunetul Ţ

Sunetul Ţ se pronunţă corect prin deschiderea uşoară a gurii, în timp ce colţurile buzelor sunt retrase în părţi, iar vârful limbii este apropiat de incisivii superiori. La expulzarea aerului, vârful limbii se îndepărtează spre incisivii inferiori. Atenţie: a nu lăsa să scoată vârful limbii printre dinţi!

Sunetul C

Pentru emisia sunetului C curentul de aer expirat trece prin dosul încovoiat al limbii şi cerul gurii. La acest sunet, buzele şi dinţii se deschid cât o cere vocala care urmează după C. Vârful limbii atinge palatul. Învăţarea acestui sunet se poate face pornind de la sunetul „T”, prin împingerea limbii spre cerul gurii, în timpul pronunţiei acestuia.

Vă așteptăm la cabinetul de logopedie al Centrului Medical Premed.