Creierul femeii, un univers aparte
Autor: Valentina Dan
Articol preluat din revista Viață+Sănătate
Foto: Shutterstock
Genomul uman cuprinde nu mai puţin de 30.000 de gene. Dintre acestea, doar 1% variază între sexe. Altfel spus, 99% din codul genetic al bărbatului este identic cu cel al femeii. Însă această minusculă diferenţă, de doar 1%, influenţează fiecare celulă din corpul uman: de la nervii care înregistrează durerea sau plăcerea la neuronii care transmit percepţia, gândurile, simţămintele și emoţiile.
Creierul feminin nu este identic cu cel masculin. Bărbatul are un creier mai mare cu 9% decât femeia, statistică reală şi după ajustarea în funcţie de mărimea corpului. Cercetătorii secolului al XIX-lea au interpretat această realitate ca însemnând că femeia are o capacitate mentală mai redusă decât bărbatul. Însă femeia şi bărbatul înregistrează acelaşi număr de celule nervoase. Singura diferenţă este dată de faptul că în creierul femeii celulele sunt „împachetate” mai dens, aşa încât să încapă într-o cutie craniană mai mică.
O bună parte a secolului al XX-lea, majoritatea cercetătorilor considerau, în esenţă, că femeia nu este altceva decât „un bărbat mai mic”, nu doar din punct de vedere neurologic, ci în orice alt aspect, psihologic şi fiziologic, exceptând funcţia reproductivă. Explicaţia acestei mentalităţi (prejudecăţi) rezidă în faptul că, până în anii ’90, nu au fost studiate în detaliu fiziologia, neuroanatomia sau psihologia femeii.
Scânteia care a iniţiat focul
Cândva, la începutul anilor ’80, o studentă eminentă de la Universitatea Yale, SUA, cu numele de Louann Brizendine, a îndrăznit să-i pună profesorului o întrebare în timp ce acesta prezenta un studiu legat de comportamentul animalelor: „Care au fost rezultatele cercetării femelelor în studiul respectiv?” Profesorul a răspuns laconic: „În asemenea studii nu luăm niciodată ca subiecţi femele, pentru simplul fapt că ciclul lor menstrual dă peste cap datele noastre ştiinţifice.” Devenită mai târziu medic psihiatru, dr. Brizendine a continuat să-şi pună întrebări legate de posibilele particularităţi ale creierului feminin. Una dintre aceste întrebări a fost dacă nu cumva rata pe glob de 2/1 a prevalenţei depresiei în rândul femeilor în raport cu bărbaţii (diferenţă ce se înregistrează începând cu vârsta de 12-13 ani, vârstă la care apare la fetiţe menarha – prima menstruaţie) se poate explica prin schimbările chimice tipice creierului feminin din perioada pubertăţii.
Creier feminin/creier masculin – paleta de diferenţe
Genetica avansată a ultimilor ani, căreia i s-a alăturat tehnologia performantă de imagistică neinvazivă a creierului (ex. rezonanţa magnetică nucleară, tomografia cu emisie de pozitroni – PET), le-a permis cercetătorilor să evidenţieze o gamă surprinzător de mare de diferenţe de structură, chimice, genetice, hormonale şi funcţionale între creierul bărbatului şi cel al femeii.
O primă diferenţă observată de specialişti este sensibilitatea diferită a creierului feminin faţă de cel masculin în ceea ce priveşte stresul şi rezolvarea conflictului. De asemenea, cele două sexe folosesc arii diferite din creier şi activează circuite diferite, ca să rezolve aceleaşi probleme, să prelucreze acelaşi limbaj, să experimenteze şi să depoziteze aceleaşi emoţii puternice.
Explicaţia acestui fapt este legată de structura creierului. În centrul din creier responsabil cu limbajul şi auzul, spre exemplu, femeia are cu 11% mai mulţi neuroni decât bărbatul. De asemenea, hipocampusul – principalul centru „dispecerat” din creier, responsabil de formarea memoriei şi a emoţiilor –, precum şi circuitul activat în observarea emoţiilor altora sunt mai mari în creierul feminin decât în creierul masculin. Aceasta se transpune în faptul că, în general, femeile excelează în exprimarea emoţiilor şi amintirea în detaliu, cu lux de amănunte a evenimentelor emoţionante.
Să ne mai mirăm atunci cum se face că femeia, chiar şi după 50 de ani de căsnicie, îşi aminteşte exact ce culoare avea cravata junelui chipeş în seara în care acesta a cerut-o de nevastă?! Dacă ar fi să-l întrebăm pe el acelaşi lucru, probabil că ne-ar spune că nu este sigur dacă în seara aceea „de neuitat” purta cravată sau nu. Prin contrast, bărbaţii au zona din creier responsabilă cu impulsul sexual, acţiunea şi agresivitatea de două ori şi jumătate mai mare decât femeile.
Hormonii – ochelarii prin care femeia vede realitatea
Când am început să studiez femeia din punct de vedere neurologic, afirmă Louann Brizendine, am descoperit efectele imense pe care le au hormonii în diferitele stadii ale vieţii, în formularea dorinţelor, valorilor și chiar a modului în care aceasta percepe realitatea. Creierul femeii se schimbă câte puţin în fiecare zi. Unele părţi ale creierului se schimbă în proporţie de 25% în fiecare lună. De obicei, majoritatea femeilor absorb „așezat” aceste schimbări. În anumite zile însă, acestea pot fi copleșite de potopul, de vârtejul hormonal din creierele lor. Dacă doar cu o zi înainte manifestau o abordare matură, proactivă a provocărilor vieţii și o dispoziţie optimistă, în zilele imediat următoare realitatea e percepută din extrema opusă. Subit, viaţa își pierde culoarea, savoarea, devine imposibilă și pare că va rămâne așa pentru totdeauna… pentru ca, mai apoi, din nou, după ce „mareea hormonală” și-a încheiat ciclul de înaintare și retragere, să redevină ele însele, să-și recapete „dispoziţia de sărbătoare”.
Matematica și știinţele exacte – cariere exclusiv masculine?
Preşedintele de atunci al Universităţii Harvard, Lawrence Summers, a surprins audienţa prezentă la National Bureau of Economic Research în anul 2005, când, în cadrul unei prezentări, făcea afirmaţia că, potrivit cercetării actuale, există o diferenţă semnificativă statistic, în ceea ce priveşte abilităţile în domeniul matematicii şi al ştiinţelor exacte, între sexul masculin şi cel feminin. Studiile apărute în anii care au urmat au conturat realitatea că, în anii de început ai adolescenţei, nu există nicio diferenţă între sexe în ceea ce priveşte performanţele matematice sau cele din domeniul altor ştiinţe exacte. Însă, pe măsură ce nivelul de estrogen „inundă” creierul fetei, aceasta începe să se focalizeze intens pe emoţiile pe care le experimentează şi pe nevoia de comunicare.
Datorită aceluiaşi fenomen, de astă dată de creştere a nivelului de testosteron, băieţii devin mai puţin comunicativi şi mai preocupaţi de sexul opus, performanţă, competiţii, sporturi etc. Atunci când ajung la vârsta deciziilor în ceea ce priveşte traiectoria profesională, fetele încep să piardă interesul pentru domenii „solitare”, care presupun nivel redus de interacţiune cu alţii, în timp ce băieţii sunt în mod natural înclinaţi să aleagă exact aceste domenii, care le permit să se retragă singuri în camerele lor şi să petreacă ore întregi doar cu computerul, spre exemplu.
Prin urmare, nu din cauza lipsei de abilităţi a creierului feminin nu vom găsi prea multe femei în cercurile avansate ale ştiinţelor exacte în lume, ci această realitate este mai degrabă produsul nevoii constante pe care o simte o femeie de conectare, comunicare, interacţiune şi socializare. În rândurile populaţiei feminine nu este neobişnuit fenomenul de schimbare a profesiei în pragul vârstei de treizeci de ani. Tinere dotate în ale ştiinţelor, care au ales în anii adolescenţei să-şi înceapă formarea pentru acest domeniu, ajunse la maturitate, constată că le este de ajuns porţia de solitudine pe care o presupune acest profil şi sunt gata să facă schimbarea spre alte domenii care le împlinesc mai bine nevoia, care implică mai multă socializare.
Concluzie
Creierul femeii are aptitudini unice, uimitoare – abilităţi verbale de excepţie, abilităţi de conectare la un nivel profund în relaţii, o capacitate extraordinară de a distinge şi recunoaşte din tonul vocii şi din mimica feţei starea sufletească şi emoţiile interlocutorului, precum şi un talent înnăscut de aplanare a conflictului în relaţiile interumane. Din perspectiva aceasta, profesia de psiholog îi vine femeii ca o mănuşă, nu-i aşa?! De altfel, cu diplomă sau nu, femeia este prin excelenţă psiholog!
———————–
1. Altshuler, D., L.D. Brooks, et al. (2005). „A haplotype map of the human genome”. Nature 437 (763): 1299-320.
2. Baron-Cohen, S.,R. C. Knickmeyer, et al. (2005). „Sex differences in the brain. Implications for explaining autism”. Science 310 (5749 ): 819 – 23.
3. Blinkhorn, S. (2005). „Inteligence: A gender bender”. Nature 458 (7064) : 51-52
4. Berenhaum, S. A., and D. E. Sandberg (2004). „Sex determination, diferentiation, and identity. „N Engl J Med 350 (21) : 2204-6.
5. Brizendine, L. (2006). „The female brain”. Three Rivers Press – a division of Random House, Inc., New York.
