Boala Alzheimer – o amenințare de temut!
Autor: Dr. Sorin Moroșan
Articol preluat din revista Viață+Sănătate
Boala Alzheimer este o afecțiune neurodegenerativă din categoria demențelor. Demențele sunt definite de prezența a cel puțin două din simptomele enumerate mai jos:
- Afectarea capacității de învățare și de reținere a informației nou achiziționate.
- Afectarea capacității de îndeplinire a anumitor sarcini sau de raționare.
- Afectarea abilităților de orientare în spațiu.
- Afectarea capacității de exprimare verbală.
În cadrul tabloului clinic al demențelor, se constată că aceste tulburări cognitive interferează semnificativ cu activitatea profesională, cu munca individului, cu activitățile sociale obișnuite sau relațiile cu semenii, reprezentând un declin notabil față de anii precedenți, și nu pot fi explicate prin prezența unor afecțiuni psihiatrice precum depresia majoră, boala bipolară sau schizofrenia.
Cabinetul de neurologie al Centrului Medical Premed este la dispoziția ta!
Principalele boli care concură la apariția demenței sunt:
- Boala Alzheimer – este întâlnită în 60-80% din cazurile de demență.
- Demența vasculară – este răspunzătoare de aproximativ 10% din cazurile de demență. Este cauzată de ateroscleroza cerebrală, care împiedică o bună irigare a structurilor creierului cu sânge oxigenat, hrănitor.
- Demența cu corpi Lewi – se întâlnește în 10% din cazuri. Este însoţită de halucinații, parkinsonism și probleme cu somnul.
- Demența cauzată de degenerarea fronto-temporale (1% din cazuri) – apar tulburări de personalitate, comportament, limbaj.
- Boala Creutzfeldt-Jakob determină o demență rapid progresivă în care, de obicei, intervalul de timp dintre momentul diagnosticului și cel al decesului este de aproximativ 6 luni. Se întâlnește în mai puțin de 1% din cazuri.
- Demențele secundare unor boli sistemice, cum ar fi: boli endocrine (precum hipotiroidismul), tulburări metabolice (cum ar fi cele datorate deficienței de vitamina B12); neoplazii; hematoame subdurale; meningite; traumatisme ale creierului; folosirea medicamentelor psihotrope. În aceste situații, demența poate fi în mod clar reversibilă, prin tratarea eficientă a bolilor care au cauzat-o.
Statistici și previziuni
Boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză de demență, simptomul dominant fiind amnezia anterogradă. Aceasta este caracterizată de faptul că pacientul are dificultăți în a-și reaminti evenimentele care au avut loc recent, după instalarea procesului patologic din creier.
Factorii de risc implicați mai frecvent în apariția bolii Azheimer sunt înaintarea în vârstă și istoricul familial. Mai există și alți factori care pot contribui la dezvoltarea acestei boli, cum ar fi diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, boala cardiovasculară și traumatismele cranio-cerebrale. De asemenea, sunt luați în discuție factori socio-economici și educaționali precum rezultatele slabe la învățătură, problemele psihoemoționale și sociale în copilăria timpurie.
Vârsta înaintată este factorul de risc cel mai clar identificat în multiplele studii de pe tot mapamondul. La vârsta de 65 ani, prevalența bolii Alzheimer este estimată ca fiind de 5%, pentru ca apoi să se dubleze la fiecare 5 ani sau chiar mai repede, astfel că aproape jumătate din persoanele care ajung la vârsta de 85 de ani prezintă această boală.
Pe de altă parte, există destui indivizi care, la vârsta de peste 80-85 de ani, nu prezintă simptomele caracteristice demenței și nici la autopsie nu se găsesc modificările specifice bolilor neurodegenerative amintite. De aceea, nu putem considera demența ca o parte „normală” a procesului de îmbătrânire.
Deosebit de îngrijorător este faptul că statisticile Organizației Mondiale a Sănătății indică o creștere a incidenței acestei boli, până în 2050, cu cel puțin de 400%. Practic, aceasta înseamnă că, datorită creșterii nivelului de trai, tot mai multe persoane vor trece de vârsta de 80-85 ani, dar vai! – ce păcat – cele mai multe dintre ele vor avea creierul afectat de aceste procese neurodegenerative însoțite de simptomele caracteristice demenței. Aceasta înseamnă o prăbușire catastrofală a calității vieții pacientului, cu multiple implicații în viața de familie și în societate.
Evoluția bolii Alzheimer
Evoluția este de obicei insidioasă, primele modificări neurodegenerative putând să se desfășoare cu mulți ani înaintea simptomelor evidente clinic. Într-o primă etapă, sunt implicate acele regiuni din creier responsabile cu învățarea, memorarea, rațiunea și planificarea.
În stadiile intermediare, procesele patologice se extind în ariile corticale responsabile cu limbajul și orientarea spațială. Aceasta va interfera cu munca și viața socială, va afecta abilitatea de a manevra banii, precum și expresia sentimentelor.
În fazele avansate ale bolii, cea mai mare parte a cortexului este afectată, atrofia cerebrală este semnificativă și, practic, pacientul pierde capacitatea de comunicare, integrare și autoîngrijire. Privind din această perspectivă, este foarte importantă detectarea la timp a factorilor de risc care predispun la dezvoltarea acestei boli, precum și a semnelor timpurii care ar putea să indice această evoluție nefastă a proceselor neurodegenerative din creier.
Leave a reply →