Anxietatea de separare (I)
Autor: Dr. Cristina Anca Dăscălescu
Articol preluat din revista Viață + Sănătate
Foto: freeimages.com
Primăvara… Anotimp al redeșteptării, al renașterii și al vitalităţii. Ieșim dintr-o iarnă capricioasă, cu alternanţe de zile călduroase și pline de viroze respiratorii, cu altele încărcate cu zăpadă și ger care pișcă. Copiii își înalţă, când timid și când vioi, îndrăzneţ capul spre primăvara vieţii, așteptând plini de elan fi ecare răsărit generos de soare… Oare toţi? În acastă săptămână, voi răspunde celor mai frecvente întrebări legate de anxietatea de separare.
Anxietatea a fost definită ca o „teamă fără obiect aparent”. Ea poate fi privită ca o trăire a unui pericol iminent şi nedefinit, o stare de aşteptare cu tensiune afectivă continuă. In raport cu pericolul, este necesar să diferenţiem noţiunea de anxietate de celelalte noţiuni înrudite, ca nelinişte, frică sau angoasă. Anxietatea se deosebeşte de frica obişnuită şi de sentimentul de insecuritate prin aceea că ultimele două stări emoţionale sunt rezultatul unor ameninţări la adresa existenţei fizice netulburate a individului. Frica este urmarea unui pericol actual, iar sentimental de insecuritate urmarea unui pericol anticipat. Anxietatea rezultă dintr-o ameninţare directă a respectului de sine, fie actuală, fie anticipată.
La ce vârstă poate să apară anxietatea de separare?
Din momentul tăierii cordonului ombilical, la naştere, întregul univers al copilului se schimbă. Începând cu mecanismele termoreglării şi necesitatea alimentării active prin supt, copilul este confruntat mereu cu experienţe noi şi răspunde diferit la acestea.
Foto: freeimages.com
Anxietatea de separare apare prima dată in jurul varstei de 6-7 luni, dar perioada critică a vieţii de sugar este intre 12 şi 18 luni, când se poate pune şi diagnosticul de anxietate de separare. Teama de separare de cei dragi, de familie sau cunoscuţi, apare încă din primii ani de viaţă, este un comportament firesc şi este legată de despărţirea de persoana cea mai ataşată de copil. Apare de la vârsta de un an, continuând cu intrarea în colectivitate, creşă, grădiniţă şi apoi şcoală. Ea scade pe măsură ce se realizează adaptarea la noul mediu. Diagnosticul de anxietate de separare se pune numai dacă intensitatea şi persistenţa manifestărilor este severă şi cu o durată de cel puţin o lună.
Are familia un rol în apariţia anxietăţii de separare?
De multe ori, aceste manifestări apar la copiii hiperprotejaţi de părinţi sau de bunici, dependenţi de aceştia, care au fost aproape tot timpul în prezenţa şi sub controlul unui adult. De aceea, în prezenţa necunoscutului, cum ar fi persoane noi, sau a singurătăţii de circumstanţă, au o reacţie exagerată.
Copiii trebuie să înveţe punând întrebări, experimentând, comparând rezultatele, stabilindu-şi noi situaţii şi căi personale de rezolvare a lor. Astfel se consolidează cunoaşterea, experienţa, comunicarea, încrederea în sine şi puterea de a se controla. Părinţii trebuie să urmărească acest proces fie cumpărând direct obiectele necesare jocului educativ, fie sugerând noi oportunităţi şi variante de joc, fără tendinţa de dominare.
Îți recomandăm revista Viață + Sănătate
Este important pentru personalitatea în devenire a copilului să i se creeze posibilitatea de a fi un învingător, pentru ca mai târziu, în viaţă, să fie format ca o persoană care ştie să lupte cu greutăţile vieţii şi să găsească resurse de a merge mai departe. Astfel, evitând situaţiile periculoase, susţinându-l în succese şi insuccese, părinţii pot coordona prin joc educaţia şi comportamentul micuţului.
Exemplul oferit de adult este decizional în educaţie. Copilul va învăţa să-şi controleze emoţiile, să nu mai fie egoist, să evite „manipularea” prin plâns, acceptând explicaţiile părinţilor ca bază pentru propriile acţiuni. Copiii mici se supără, se sperie şi plâng uşor, având deseori nevoie de încurajare şi aprobare. Răbdarea şi înţelegerea părinţilor faţă de emoţiile copilului îl vor ajuta să crească fericit, echilibrat şi cu un comportament adecvat.
Dr. Cristina Anca Dăscălescu este medic primar Medicină de Familie, cu Master și competență în Medicina Muncii, competență în Api-fitoterapie, jurnalist și formator
Prezentul articol este preluat din revista Viață + Sănătate.
Foto: freeimages.com
