Genunchiul posttraumatic

Genunchiul posttraumatic

Interviu cu Diana Aslan, kinetoterapeut la Centrul Medical Premed

Ce rol are genunchiul?

Articulaţia genunchiului participă atât la asigurarea staticii, a momentului de sprijin în mers, cât şi la asigurarea dinamicii mersului prin contribuţie la ridicarea piciorului şi orientarea acestuia în funcţie de denivelările terenului în momentul de balans.

Care este semnalul de alarmă care avertizează afectarea funcţionalităţii genunchiului?

Durerea. Însă experienţa dureroasă este dificil de evaluat întrucât intensitatea durerii resimţite şi caracterizarea sa variază de la o persoană la alta. Simptomul „durere” constituie un sistem de alarmă eficace, acesta avertizând o eventuală afectare a integrităţii funcţionale a articulaţiilor în general, şi permite, dacă nu prevenirea, cel puţin supravegherea.

Ce se ascunde în spatele durerii?

După evaluarea restantului funcţional, respectiv bilanţul mio-neuro-artro-kinetic se constată de cele mai multe ori:

• edem la nivelul întregului membru inferior, cu precădere zona articulaţiei genunchiului
• limitarea flexiei gambei pe coapsă la un unghi de 20 de grade.
• dureri la nivelul patelei şi a zonei poplitee.
• poziţii vicioase în ortostatism, (prin protejarea membrului afectat, cu încărcarea în exces a membrului sănătos) şi în deplasare în toate direcţiile (imposibilitatea efectuării etapelor mersului, având sprijin plantar total).

Ce tratament se aplică în aceste cazuri?

Într-o primă fază se are în vedere eliminarea edemului din zona gambei, coapsei şi feţele laterale ale genunchiului. Apoi, diminuarea algeziei din zona patelei şi zona poplitee pentru recâştigarea coordonării şi mobilităţii mersului.

Un alt obiectiv va fi acela de a readuce pacientul la un echilibru stabil însoţit de refacerea forţei musculare, respectiv refacerea tonusului muscular (al cvadricepsului) şi al elasticităţii muşchilor posteriori ai coapsei.

Există în multe cazuri şi traume psihice nedepăşite, ceea ce creează un blocaj puternic asupra pacientului împiedicând astfel procesul recuperării, refacerii şi chiar reintegrării în societate. De aceea, este foarte importantă determinarea pacientului în depăşirea obstacolelor (stare de negativism, de renunţare, de incapacitate) motivându-l în acest fel pentru reuşită.

Care sunt recomandările în vederea recuperării?  

Se recomandă realizarea drenajului limfatic pentru îndepărtarea edemului combinat cu masaj terapeutic. Apoi efectuarea unor exerciţii pentru refacerea tonusului muscular, refacerea elasticităţii şi mobilităţii articulaţiei genunchiului. Datorită imobilizării prelungite în aparat gipsat, musculatura membrului afectat are de suferit, coapsa fiind uneori mai subţire faţă de cea sănătoasă.

Pentru programări la cabinetul de recuperare medicală de la Centrul Medical Premed, telefonaţi la 0314-311.890

De aceea este nevoie să se ţină cont şi de simetria membrelor prin învăţarea corectă a mersului, deoarece se formează o postură vicioasă care dezechilibrează întregul corp. Trebuie insistat pe formarea unui reflex de atitudine corectă a întregului membru inferior, atât în ortostatism, cât şi în mers, având în vedere lipsa de stabilitate şi mobilitate a articulaţiei genunchiului.

Este de dorit să se folosească exerciţii la scară fixă, saltea, plan înclinat, exerciţii pliometrice, exerciţii din şcoala alergării, din şcoala săriturii în limita posibilităţilor articulaţiei ajungând astfel să se poată realiza din ortostatism flexia gambei pe coapsă până la un unghi de 75-80 de grade.

O importanţă deosebită o are şi urmărirea flexibilităţii articulaţiei, a îmbunătăţirii supleţei, a modelelor kinestezice şi controlului neuromuscular care sunt deosebite pentru că permit lucrul în profunzime până la rafinarea sensibilităţii proprioceptive şi corectitudinea comenzilor motorii, restabilindu-se funcţionalitatea la cote aproape normale a zonei afectate.

Ce rol deţine relaţia dintre pacient şi kinetoterapeut în procesul de vindecare?

Prezenţa aspectelor psihologice în actul de recuperare şi refacere are un rol major în obţinerea unor rezultate uneori nesperate. Colaborarea între pacient şi kinetoterapeut lărgeşte ansamblul de procedee folosite în recuperare, într-o manieră plăcută şi eficientă.

Foto: Healthline.com